Oficial, ne merge bine

Creștere economică babană, cică am fi în top 3 mondial, salariile și pensiile s-au dat peste cap și au crescut într-un an ca-n 7, iar absorbția fondurilor europene a crescut la 9% – în PDF-ul de la PSD scrie chiar că suntem peste Franța, Italia, Austria și Olanda, deci trebuie să fie de bine.

Totul e roz în lumea paralelă în care laptele și mierea sunt oprite doar de conspirația băsisto-soroșistă găsită de cei mai buni jurnaliști ai neamului într-o pictură a unui bloger anti-vaccinist.  Da, în minunata lume nouă construită de diverși idioți utili și de presa ce servește liderii politici ai momentului, singurii care încurcă propulsarea României în topul țărilor civilizate sunt mișcarea #rezist, Soroș, Băsescu și uneori Iohanis.

Dacă ieși însă din bula roz, te lovește realitatea. Fondurile europene sunt de fapt la 5% (sub Bulgaria). Creșterea economică e bazată pe consum, adică oamenii au făcut credite și-au cumpărat chestii, ceea ce pentru economie e ca un foc de paie. Multe investiții au fost tăiate și s-au finalizat zero km de autostradă. Între timp, școlile scot analfabeți funcționali (oameni care știu să citească dar nu înțeleg sensul textului) pe bandă rulantă, iar în spitale se moare din cauza lipsei medicamentelor esențiale.

Peste toate bramburelile economice, eforturile de a prezenta negrul – alb și poleiala trasă abil peste ochii celor ce preferă să nu vadă, se conturează o poveste de un rău banal, dar fundamental: Partidul lucrează cu spor pentru un singur obiectiv – întărirea poziției de putere peste limitele normale. Separația puterilor în stat va rămâne o formă fără fond, câtă vreme procurorii răspund în fața ministrului desemnat politic. Pregătit militărește, colectivul Partidului votează pe bandă rulantă regulamente, amendamente și legi, fără dezbatere. Mulți nici nu le-au citit. Nu e nevoie, știe Partidul.

Tot felul de inși aciuați în poziții înalte își slobozesc creativitatea și-și încearcă mâna cu propuneri de modificare a codului penal: ai luat niște bani să dai niște contracte? scoatem traficul de influență, sau punem prag; ai înghesuit-o pe secretară într-un colț după ce-ai băut trei păhărele? scoatem și abuzul cu tentă sexuală; ai niște rude în funcții subordonate? scoatem conflictul de interese; ești tu dovedit incompatibil? scoatem dinții ANI, că doar ne-am străduit să ajungem în Parlament să ne aranjăm afacerile, nu se poate trăi din salariu!

Fiecare zi e un nou prilej să fiu uimit de câtă abjecție poate zace în unii concetățeni care cred că funcția îi înalță în sfere intangibile. Am ajuns de mi-e lehamite să deschid știrile. Știu că România a trecut prin perioade mai grele, dar tocmai asta mi se pare cel mai trist: eforturile de restaurație a sistemului duduie în prime-time, în uralele fanaticilor, conspiraționiștilor și nostalgicilor după vremuri în care Partidul gândea pentru fiecare, dar ne dădea la schimb un loc de muncă pe viață și o cutie de chibrituri denumită pompos „apartament”.

Singura lumină de la capătul tunelului este noul spirit al românilor. Protestele stradale, care în februarie au blocat faimoasa OUG 13, continuă în diverse forme, mai variate și mai profunde, cu dezbateri reale care ajung prin social media la sute de mii de oameni. În urma protestelor au fost înființate zeci de asociații care fie monitorizează procesul democratic, fie încearcă să ofere tinerilor educație complementară, dezvoltând gândirea critică și implicarea civică. Politica nu mai este cenușăreasa discuțiilor de cafenea, ba chiar unii încep să accepte că politica nu e în sine „o mizerie”, ci că depinde de câți oameni onești aleg să se implice.

Asta e lumina care mă trezește dimineața, aducând cu ea speranța că toți oamenii ăștia frumoși și liberi se vor strânge, picătură cu picătură, și vor construi valul de care avem nevoie să măture din politică toți agramații, parveniții, mișeii și smintiții.

Ceea ce vă doresc și vouă, în prag de 2018.

(Ciprian Cucu)