Înapoi la site
2 cafele pe lună pentru
o democrație mai bună!

Prestigiul liceului

Prima întâlnire serioasă cu „sistemul” a fost pentru mine la bacalaureat, când, la proba de specialitate, ni s-au dictat pur și simplu răspunsurile pentru primele probleme.

Eram în anul 2000, liceul era de informatică, examenul nu se anunța extrem de dificil. Doar că nu voia nimeni să riște „prestigiul liceului”, iar părinții mai înstăriți au pus niște plicuri la bătaie, să fie siguri că odraslele lor o să intre la facultățile dorite.

Așa că, după ce ne-au dat subiectele, profesorii din comisie au început să meargă prin fiecare sală, cu lista de rezultate: 1a, 2b, 3c… la problemă se scuzau că nu pot să „ajute” mai mult și se mulțumeau să dea câteva indicații. Una peste alta, dacă știai să scrii după dictare, luai minim 7.

Surprinzător, însă, la afișarea rezultatelor am văzut note de 5 și 6, așa că pe lângă dezamăgirea pe care o simțeam, s-a instalat și o oarecare mirare. Ca orice tânăr care descoperă că nu tot ce zboară se mănâncă, povesteam în zilele acelea tuturor despre cum se dă bacul și invariabil întrebam cum e posibil să iei 5 când ți se dictează răspunsurile.

Mi-a răspuns diriginta noastră, de mi s-a prăbușit brusc jumătate din idealism: de fapt au fost câțiva care au picat examenul, cu note de 3 și 4, dar la înțelegere cu comisia li s-au mărit notele să treacă toți. Așa, pentru prestigiul liceului și ca să nu strice, vezi bine, viitorul unor tineri. Faptul că toți din comisie fuseseră purtați pe la ceva cabană la munte de către un lider sindical din zonă ce avea un copil în clasa a 12-a, rămâne cu siguranță o coincidență.

Mă urmărește povestea asta de aproape 20 de ani. Am mai spus-o și o s-o mai spun, cuiva trebuie să-i pese. Probabil am ajuns să fac activism pentru educație prin Forum Apulum din cauza asta.

Dacă și ție îți pasă, donează: un abonament de 10 lei / lună, sau mai mult, ne ajută să ne facem treaba - să promovăm corectitudinea, lucrurile făcute bine, educația de calitate.

Un sistem de sănătate bolnav

România se regăsește pe ultimele locuri în Indexul European al Consumatorului de Sanatate (ultimul loc în 2016, 2017 și penultimul loc în 2018), cu un sistem medical mai slab decât Bulgaria, Macedonia sau Muntenegru.

Suntem țara cu cea mai mare rată a infecţiilor intraspitaliceşti, cea mai mare rată a mortalităţii infantile şi ocupăm un loc fruntaș la mortalitatea cauzată de cancer şi de bolile cardiovasculare.

Cauzele sunt multiple: corupția generalizată, plecarea medicilor, lipsa investițiilor, educația pentru sănătate deficitară. Pe scurt, „democrație done wrong”.

Suține și tu Forum, împreună putem contribui la o democrație mai sănătoasă!

La mulți ani, în familie!

Andreas Elgard, Președinte Consiliul Tinerilor Instituționalizați

România se „laudă” la această oră cu 57.000 de copii abandonați, 19.000 de copii în case de copii! Suntem o statistică? Sau suntem oameni care am putea să ne schimbăm povestea dacă am fi sprijiniți în sensul acesta, către o viață independentă, demnă și mai bună?

Eu m-am născut la data de 6 iulie 1994, în orașul Jimbolia (Timiș), iar la vârsta de 4 săptămâni am fost abandonat la casa de copii nr 4 din Lugoj.

La Lugoj, o fundație daneză organiza anual o serie de vizite la familiile din Danemarca care își doreau un copil. Am fost unul dintre norocoșii acelui proiect. Am fost primit la o familie din Copenhaga, familia Elgard Jensen, ambii angajați ai Casei Regale Daneze. Aveau doi băieți, unul student la medicină iar celălalt student la drept. O familie foarte frumoasă, care a dorit să mă înfieze.

Au început demersurile pentru adopție, aveam 4 ani, știam că voi fi al lor, îmi doream să scap de cei 120 de copii din casa aia urâtă, murdară și administrată de oameni răi care ne băteau fără motive serioase! Am fost amăgit, mi s-a promis o familie, eram sigur că voi fi adoptat. La tribunal am fost întrebat dacă vreau să fiu adoptat, am spus primul meu DA hotărât, apoi m-au scos din sală.

După câteva minute mi s-a spus că mă întorc la Lugoj, pentru o perioadă. Așa a fost, o perioadă scurtă pentru că în decembrie 1999 am fost vizitat de familia Herbold, din Germania, ei doreau să deschidă la Checea o casă de copii de tip familial. M-au primit în casa lor. A fost foarte frumos, a fost cald, aveam de mâncare și nu trebuia să mă grăbesc când mâncăm, puteam să dorm fără să fiu atins de băieții mai mari și am spus pentru prima data “mama”.

La Checea, Fundația Siguranța pentru Copii în România, a devenit casa mea, a devenit locul unde mă simt în siguranță și apreciat pentru ceea ce fac.

În anul 2017, ajutat de 2 prieteni, am înființat un ONG, YouHub Association, iar în luna decembrie 2017 am fost ales președinte al Consiliul Tinerilor Instituționalizați, structura națională de reprezentare a copiilor și a tinerilor abandonați din România.

Misiunea mea este promovarea și protecția drepturilor copilului, adopția este un drept fundamental prin dreptul la familie. Guvernul României a blocat adopția internațională pe motiv că s-ar fi făcut trafic de organe. S-au făcut verificări, anchete și alte cele și… nimic!

În luna ianuarie, legea adopției ar trebui să fie discutată la camera deputaților, a fost votată unanim la Senat. Sper că articolul care privește redeschiderea adopției internaționale să fie votat și astfel să se ofere șansa la o familie tuturor copiilor abandonați!

#VreauAcasa #adopția

Alțâna

Smaranda Bălan, Antreprenor

Într-o Românie în care statul de drept ar funcționa fără ca noi, cetățenii, să-i monitorizăm zilnic pulsul, n-am mai vorbi astăzi despre Alțâna. Dar pentru că vorbim despre Alțâna, înseamnă că statul de drept încă respiră asistat.

Pe 26 mai am plecat încrezătoare spre Valea Hârtibaciului împreună cu Maria, prietena mea cu care am făcut echipă ca observator voluntar la alegerile europarlamentare. Știam din informațiile care ajunseseră la mine ca Valea Hârtibaciului nu are un istoric de incidente în secția de vot, prin urmare ne așteptam doar la o zi intensă, dar calmă.

Asta până când am ajuns în Alțâna.

Alțâna este o comună aflată în NE județului Sibiu și are o populație de 1562 de locuitori, dintre care 65% romani, 25% romi , 4% germani și 1% maghiari , in timp ce 5% dintre locuitori și-au declarat la ultimul recensământ o apartenență etnică necunoscută.

Primarul PSD ales in 2008 este și astăzi în funcție, iar componența Consiliului Local se împarte intre PSD și PNL.

Nimic neobișnuit până acum. Doar că atunci când ești observator, treaba ta e să fii cu ochii-n patru. Am văzut în secția de aici grupuri compacte de oameni năvălind fără să știe pentru ce se fac alegeri, fără să poată pronunța măcar cuvântul „europarlamentare”, oameni care se întrebau în secția de vot cu cine ar trebui sa voteze , dar și mai grav, perechi de soț-soție, frați, surori, vecini, intrând doi câte doi în cabina de vot și influențând astfel procesul decizional. La semnalarea acestei nereguli ni s-a răspuns cu art. 46 al legii 33/2007 care conține mențiunea că „alegătorul care din motive temeinice, constatate de președintele biroului electoral al secției de votare nu poate să voteze, are dreptul să cheme în cabina de votare un însoțitor ales de el, pentru a-l ajuta”. Am întrebat care este acest motivul temeinic valabil pentru grupurile de persoane care intrau fără nicio reținere în aceeași cabină și ni s-a răspuns că analfabetismul. Am considerat abuzivă prevalarea de acest articol din lege, așa încât am scris o întâmpinare. Ulterior, colegii observatori prezenți la redactarea procesului verbal de la închiderea zilei de vot mi-au comunicat că întâmpinarea mea nu fusese menționată în documentul final.

Așa că e nevoie de implicarea noastră. Pentru ca analfabetismul să fie eradicat. Pentru că nu ne vom face bine fără un electorat informat, care să își exprime votul „ pe bune”. Pentru că trebuie să veghem asupra bunelor intenții în aplicarea legii. Și pentru că e nevoie de oameni vigilenți, care să strige „fault” ori de câte ori democrației i se pun piedici .

În(rob/jos)iți de sistem

Ioana Băltărețu, președinte Consiliul Național al Elevilor (2017-2018)

Mi-e greu să cred că voi uita vreodată ghemul din stomac din acea dimineață răcoroasă de 30 martie, în timp ce avansam pe Calea Victoriei, iar capetele se întorceau după imaginea bizară a grupului nostru: 6 tineri, defilând în inima Bucureștiului cu câteva placarde și... o roabă. În roabă, nimic altceva decât vocea unei generații, încununată cu fundițe roșii, sub forma a 137698 de semnături, din toate colțurile țării adunate și aparținând nu doar elevilor, ci și părinților și profesorilor- pe scurt, tuturor celor care nu își doreau nimic mai mult decât.. înfăptuirea, fie a unor promisiuni asumate, a unor obiective de țară sau a unor idealuri comune de educație.

Umilința, în mod straniu, aduce cu sine un fel de determinare extraordinară, ce îți dă puterea să-ți continui călătoria împotriva curentului. Te face să îți amintești vivid ce te-a adus acolo. Pentru noi, a fost lipsa de respect pe care sistemul a arătat-o celor pe care îi numește „beneficiari primari ai educației”. Planurile-cadru pentru liceu fuseseră un subiect fierbinte de ceva timp, în contextul actualizării curriculumului de gimnaziu și, mai ales, în lumina propriei redundanțe față de deceniul în care trăim, întrucât ultimul astfel „retuș” al învățământului liceal avusese loc în 2003. Întreaga toamnă a anului 2017 a fost un joc de „adu bățul” între reprezentanții ministerului educației și noi, elevii, când la fiecare încercare de a ne revendica locul de drept la masa discuțiilor, răspunsul era același: că este timpul experților să stabilească și vom primi, cât de curând, ocazia de a ne exprima opinia. Era modul lor elegant de a ne transmite, de fapt, propria lor opinie- că nu contăm. Ocazia s-a lăsat așteptată, iar mult-prea-anticipatele propuneri au venit tiptil, cu două zile înainte de anul nou. Deși publicate ca fiind în dezbatere publică, ministerul nici nu s-a sinchisit să răspundă cererii noastre (susținută de diverse alte organizații de tineret), de a da dovadă de transparență, prin descrierea întregului proces de elaborare. Era simplu, voiam de fapt doar să înțelegem de ce variantele propuse erau aproape imaginea în oglindă a celor existente, când în mod sistematic acestea își demonstrau futilitatea. De ce să nu punem în lumina reflectoarelor „competențe pentru viață”, atacând astfel prin schimbări în educație problemele societății românești și statisticile sumbre? Însă am fost ignorați, iar printr-o mobilizare exemplară am ajuns în acea zi, cu câteva minute înainte de orele 10 ale dimineții în fața clădirii ministerului, întâmpinați de reporteri și camere de filmat.

Roaba am ales-o ca metaforă a modului de operare al sistemului, care modelează elevii după un unic tipar și îi lasă sclavi la mila destinului după ce părăsesc băncile școlii. Am ales-o și pentru că eram conștienți de valurile pe care le va crea. Știam că, fără presiunea publicului larg, cauza noastră era fără speranță. Nu voi intra detalii despre toată zeflemeaua îndreptată către noi pe timpul întâlnirii cu oficialii. Cuvintele lor acide nu ne mai loveau la fel de tare pe cât o făceau odată- auzisem de la prieteni despre elevii care ne urmăriseră cu sufletul la gură de pe holurile școlilor, simțind că, prin semnătura lor, sunt o parte a ceva mai mare decât ei. Aceasta a fost motivația supremă prin care am răzbit la finalul întâlnirii, pe care am părăsit-o mai mult sau mai puțin cu coada între picioare, simțind de parcă am fi strigat la pereți.

Ce este cert este faptul că micuța noastră cascadorie și imensul său impact în comunități i-a constrâns să înființeze un nou grup de lucru, iar ceva săptămâni mai târziu, în cadrul primei și celei ce urma să fie singura întâlnire a acestuia, majoritatea propunerilor noastre au fost impuse de către ministrul de la momentul respectiv. În dulcele stil clasic al instabilității politice din România, ministrul a plecat și, odată cu el, și orice discuție despre actualizarea planurilor-cadru de liceu. Cu toate acestea, noi am considerat-o o victorie. Nu le-am dat șansa să se ascundă sub falsul pretext că situația s-a schimbat, când substanța ar fi rămas aceeași. Nu le-am dat șansa să sacrifice în continuare multe alte generații ce vin din urmă. Am considerat-o propria șansă la un viitor strălucit, la o țară modernă, la o societate prosperă. Și am refuzat să o mai irosim pe ei.

Ghidul ilustrat al elevului

Ghidul elevului își propune să sintetizeze drepturile și obligațiile elevilor într-o formă ușor de înțeles, cu o grafică relevantă.

Obiectivul principal este de a obișnui tinerii cu ideea de a se informa cu privire la drepturile lor, considerând că această deprindere se va transfera în viața de adult. Credem că e important ca cetățenii să fie bine informați și să aibă curajul să-și apere drepturile când este nevoie, iar această obișnuință trebuie să înceapă cât mai repede.

Ghidul a fost ilustrat de elevi, în urma unui concurs jurizat de artistul român George Roșu și a fost distribuit în formă tipărită în evenimente dedicate (discuții cu elevii despre problemele lor).

Spirit civic

Dorin Fleșeriu, antreprenor

Pentru mine, Forum Apulum este despre cum ne educăm spiritul civic, atât de necesar unei democrații funcționale.

I-am cunoscut acum câțiva ani, pe când încercau să permanentizeze filmul de artă în Alba Iulia. Am descoperit încă de atunci că au gânduri mari - să ajungă la tinerii de liceu și să-i învețe despre fake news, despre ce înseamnă să gândească liber, despre drepturile lor, atât în școală cât și ulterior, ca cetățeni.

Am trăit mulți ani în Bruxelles, unde ONG-urile sunt bine închegate, au un rol bine definit, sunt cel puțin la fel de puternice ca instituțiile administrației publice. Într-un oraș care se dezvoltă frumos, precum Alba Iulia, Forum Apulum este după părerea mea ingredientul absolut necesar pentru ca și caracterul său civic să țină pasul cu dezvoltarea urbană.

Cred în proiectul Forum, îi susțin mereu și mi-aș dori să fim mai mulți care înțelegem cât de importantă e susținerea noastră, pentru a crește o generație de cetățeni implicați și care gândește liber.

Educație - Arte - Atitudine

Credem în democrație și în implicarea cetățenilor, ne dorim să sprijinim tinerii să-și formeze opinii argumentate, să-și înțeleagă drepturile și să-și asume obligațiile de cetățeni.

Proiecte forum:

Ghidul ilustrat al comunismului românesc
Un proiect menit să combată miturile despre comunismul din România și să deschidă elevii spre a înțelege istoria reală și diferențele între sisteme totalitare și democrație. Ghidul a fost distribuit deja în formă tipărită în câteva mii de exemplare în peste 12 orașe. Ghidul online este disponibil aici.

Ghidul elevului
Prezintă drepturile și obligațiile elevilor într-o formă accesibilă, pentru a atrage elevii înspre implicare civică și înțelegerea rolului lor de cetățeni. Ghidul online este disponibil aici.

civicON
Probabil primul festival de atitudine din lume :) Discuții și ateliere cu jurnaliști independenți, activiști și artiști implicați.

Școala de vară liberă
Profităm de vacanță să aducem elevii la o școală de vară care să provoace elevii să devină creativi, să-i forțeze să iasă din zona de confort și să înțeleagă mai multe despre lumea în care trăim, alături de artiști interesanți, activiști și jurnaliști cu experiență.

Monitorizare alegeri
Acredităm și coordonăm observatori independenți pentru alegerile din România.

Proiecții de film și expoziții
Organizăm periodic expoziții, precum și proiecții de film documentar și de artă, la sediul nostru din Alba Iulia și la diverse evenimente / în diverse spații alternative.

Titlu here Al Patrulea al doilea slideshow

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Phasellus auctor mattis erat, sed viverra justo convallis ac. Sed maximus auctor sapien, eu tempus dolor semper sed. Maecenas convallis sed tortor ullamcorper eleifend. Maecenas mattis pharetra nibh sit amet lobortis. Interdum et malesuada fames ac ante ipsum primis in faucibus. Aenean ullamcorper odio sed justo rutrum pharetra. Vivamus porttitor aliquam posuere. Etiam blandit non lectus non fringilla. Sed eu nulla euismod purus interdum malesuada. Morbi molestie urna egestas, posuere eros eget, viverra ex. Mauris tristique purus eget nisi fermentum vulputate. Pellentesque aliquet dolor nulla. Aliquam at magna ultrices, tincidunt quam sit amet, aliquet mauris. Proin congue nulla vel feugiat tincidunt. Curabitur nunc mauris, posuere ut efficitur ac, ultrices ut lectus. Etiam vel dolor lobortis, semper eros nec, laoreet mi. Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Phasellus auctor mattis erat, sed viverra justo convallis ac. Sed maximus auctor sapien, eu tempus dolor semper sed. Maecenas convallis sed tortor ullamcorper eleifend. Maecenas mattis pharetra nibh sit amet lobortis. Interdum et malesuada fames ac ante ipsum primis in faucibus. Aenean ullamcorper odio sed justo rutrum pharetra. Vivamus porttitor aliquam posuere. Etiam blandit non lectus non fringilla. Sed eu nulla euismod purus interdum malesuada. Morbi molestie urna egestas, posuere eros eget, viverra ex. Mauris tristique purus eget nisi fermentum vulputate. Pellentesque aliquet dolor nulla. Aliquam at magna ultrices, tincidunt quam sit amet, aliquet mauris. Proin congue nulla vel feugiat tincidunt. Curabitur nunc mauris, posuere ut efficitur ac, ultrices ut lectus. Etiam vel dolor lobortis, semper eros nec, laoreet mi.
2 cafele pe luna pentru
o democratie mai buna!

Până acum ne-am alimentat cu 50 cafele
(o cafea = 5 lei)

*donațiile recurente prin euPlătesc sunt înregistrate automat pentru 12 luni, dar pot fi anulate în orice moment.


Donație PayPal

Donație PayPal
DE CE SĂ DONEZI ?
CINE SUNTEM ȘI CE AM FĂCUT?

*donațiile recurente prin euPlătesc sunt înregistrate automat pentru 12 luni, dar pot fi anulate în orice moment.


Donație PayPal

Donație PayPal

Până acum ne-am alimentat cu 50 cafele
(o cafea = 5 lei)

Forum Apulum este o asociație din România care sprijină dezvoltarea gândirii critice, implicarea în comunitate și participarea la procesul democratic.

Calitatea unei democrații depinde direct de nivelul de informare și capacitatea de a gândi critic a cetățenilor. Ne marchează amintirea sistemelor totalitare din istoria recentă și ne preocupă pericolul extinderii autoritarianismului și „iliberalismului”.

Credem că oamenii trebuie expuși constant la cultura contemporană, trebuie să fie încurajați să-și formez opinii argumentate, să-și cunoască drepturile și să-și asume obligațiile de cetățeni, iar autoritățile publice trebuie sprijinite să crească nivelul de colaborare cu cetățenii în procesele decizionale.