George Roșu - artist

Cei care desenează îl arată cu degetul reproșându-i că nu desenează ci că scrie, iar cei care scriu îi reproșează la rândul lor că nu scrie ci că desenează. George Roșu insistă, și face asta de 15 ani. Filtrând atât senzaționalul cât și banalul prin filtrele artistice reușește (uneori) să aducă la lumină realități alternative, pe care le numește, simplu, povești.

1. Ce îți mai dă speranță în România?

Cred că partea de umor sau de haz de necaz. Pe timpul lui Ceaușescu se făceau bancuri pe ascuns. Acum le punem pe Facebook. Atâta timp cât există această „rezistență prin umor“ suntem bine.

2. Ce faci tu pentru o variantă mai bună a acestei țări?

Nu sunt sigur că fac ceva mai deosebit decât facem toți. Profit de accesul la informație să mă informez cât de mult pot, chiar dacă uneori refuz să mă uit la știri sau să mai citesc despre vreo nenorocire de lege sau de vreo tâmpenie nouă românească.

3. De când a început să îți pese? Care a fost primul pas spre implicare?

Prima dată când m-am enervat pe un eveniment produs de o instituție de stat era în Brașov prin 2009. M-am trezit apoi implicat producând evenimente culturale în paralel și chiar contra celor de stat.

4. Ce ți-ai spune ție la 15 ani?

I-aș spune că o să fie ok la 36 și că nu e mereu așa cum crede el acum, că nu a ieșit treaba chiar așa de prost 20 de mai târziu, să fie un pic mai curajos, să muncească mai mult la ce îi place, și să fie și mai încăpățânat. Poate să scrie mai frumos și să citească mai mult și mai cu folos. De filme nu i-aș spune fiindcă le-a văzut pe toate :) până la 20.

5. Ce te-a ajutat cel mai mult să devii omul de acum?

Cred că perioada aia din anii ‘90 mi-a fost de folos. Fac parte din generația care a prins Revoluția din ‘89, pe Michael Jackson în ‘92, trecerea de la nimic la capitalismul idealizat. Am prins apariția internetului, apariția cablului TV în România, am crescut la televizor. La televizor am învățat engleză. Desigur că perioada în care te formezi, adolescența, este pentru fiecare cea mai importantă.

6. Care a fost lupta cea mai grea cu tine însuți?

A fost o luptă care de fapt mi-a prins bine în timp. Lupta cu timiditatea și cu faptul că sunt introvertit. Așa m-am apucat de desenat mai serios. Cumva a funcționat și cred că am învins.

7. Ce ai învățat din eșec?

Am învățat din eșecul altora mai mult. Am învățat acel CUM SĂ NU.

8. Ce detaliu despre tine i-ar surprinde pe ceilalți?

Cei mai mulți oameni care mă cunosc au fost surprinși să afle că am făcut armata și că gătesc :))

9. Un sfat pentru tinerii ce vin?

Vine o generație puternică din urmă. Aș vrea să fiu eu cel înțelept și cărunt care să le dea un sfat, dar adevărul e că nu îmi fac griji pentru generația următoare. Am cunoscut mulți tineri de liceu foarte isteți și foarte curioși. Ei vor fi ok. Așadar sfatul meu ar putea fi doar să fie curioși.