Toma Alexandru - Actor, comic și desenator

„Cred cu tărie că schimbarea se face încet și subtil și începe cu educația. Asta încerc să fac, într-un fel care nu pare că e educație, ci entertainment.”

Pe Toma îl știți probabil din proiectul „Ceva mărunt”. Doar că el e mult mai complex de atât. Este actor, comic de stand up și desenator. Îl găsiți pe mache.ro.

1. Ce îți mai dă speranță în România?

Unii oameni (puțini din păcate) și faptul că pot în sfârșit să plătesc cu telefonul în supermarket. În rest simt că nu o să apuc o Românie cu adevărat schimbată. Mă bucură să văd lucruri creative la noi în țară. Oamenii care crează ceva sunt pentru mine speranța.

2. Ce faci tu pentru o variantă mai bună a acestei țări?

E greu de cuantificat ce fac. N-am început în mod activ să muncesc la a îmbunătăți situația din țară, însă am descoperit cu plăcere că prin intermediul podcast-ului Ceva Mărunt, unde recomandăm constant cărți și lucruri interesante de urmărit și mai discutăm subiecte științifice (chiar dacă de multe ori nu ne pricepem), am influențat niște oameni într-o direcție bună (gândire critică și adevăr științific). În rest, încerc să fiu cât de profesionist pot în tot ceea ce întreprind, chiar dacă uneori e calea mai grea, ca să pot fi un exemplu că se poate și la noi fără șmecherii. Consider că sintagma „nu fă ce face popa, fă ce zice popa" e 100% greșită și cel mai probabil a fost inventată de popi.

3. De când a început să îți pese? Care a fost primul pas spre implicare?

Cred că dintotdeauna mi-a păsat un pic. Bănuiesc că s-a schimbat ceva după ce am lucrat afară din țară și cu oameni din afară și apoi am decis să rămân în România (deși plecarea a fost o opțiune). Dar din nou, implicarea mea nu e una atât de activă și nu militez pentru schimbare direct. Cred cu tărie că schimbarea se face încet și subtil și începe cu educația. Asta încerc să fac, într-un fel care nu pare că e educație, ci entertainment.

4. Ce ți-ai spune ție la 15 ani?

Orice mi-aș spune, n-aș asculta. Îmi place viața mea și sunt mândru de ce am realizat până acum și de parcursul meu. N-aș schimba nimic din ce am făcut. Mi-aș spune să fiu mai plăcut pentru ceilalți, că mai ales în perioada pubertății am fost un coșmar. Dar nu m-aș asculta, cine sunt io să știu mai bine decât mine?!

5. Ce te-a ajutat cel mai mult să devii omul de acum?

Mentalitatea părinților mei, în primul rând. Atât cu privire la viață, cât și cu privire la creșterea și educația mea - de foarte mic au insistat să fac meditații la engleză, de exemplu, și au făcut un efort să cumpere un PC când eram în școala generală ('93) pentru că au simțit potențialul avantaj pe care îl voi avea mai târziu. Au avut dreptate. Și mai târziu, că m-au sprijinit în tot ce am vrut să fac, inclusiv să renunț la facultate, ceea ce nu mulți părinți acceptă ușor.

6. Care a fost lupta cea mai grea cu tine însuți?

Să învăț să mă pun pe mine pe primul plan. Pe cât de mult apreciez educația primită acasă, uneori am senzația că m-au crescut prea bine și prea amabil. În ziua de azi și în România de azi mai ales, dacă pui piciorul în prag ferm de multe ori lucrul ăsta e perceput ca nesimțire sau impertinență. De-a lungul timpului am lăsat oameni să profite de mine din amabilitate, pentru că mi-era rușine să zic nu. A fost greu să învăț să pun limite celorlalți și să-mi delimitez foarte bine ce vreau, ce sunt dispus să fac și când.

7. Ce ai învățat din eșec?

Să aștept o vreme înainte să-l clasific ca eșec. Nu prea pot să-ți dau un exemplu de eveniment din viața mea considerat eșec pe moment care apoi nu s-a dovedit a fi o oportunitate sau un drum deschis spre altceva.

8. Ce detaliu despre tine i-ar surprinde pe ceilalți?

Îmi pun întâi laptele, apoi cerealele în farfurie.

9. Un sfat pentru tinerii ce vin?

Muncă multă. Nu există scurtături. Și, deși vorba spune "Dacă faci ce îți place, nu o să muncești nici o zi în viața ta", adevărul e că, chiar și atunci când îți urmezi pasiunile în viață, tot sunt momente și zile și luni în care îți vine să arunci tot pe fereastră. Fă o pauză, mergi în vacanță, uită-te la alți oameni care fac ce vrei și tu să faci și inspiră-te și continuă. Și pentru mine personal, secretul până acum (deși nu am planificat asta, dar când mi-am dat seama am început să urmăresc în mod activ stilul ăsta de viață) a fost varietatea. Am învățat să fac multe lucruri și acum când mă plictisesc de unul, trec la altul. Și rămân mereu interesat de ce fac.