Gheorghe Ursu (1926-1985)

Cazul lui Gheorghe Ursu a devenit cunoscut prin prisma cruzimii de care a dat dovadă Securitatea în anchetarea sa, într-o perioadă în care regimul ceaușist trecuse de la represiunea „pe față”, la una ascunsă. Pentru cei mulți, Ceaușescu voia să dea impresia că se distanțase de politica represivă din perioada lui Gheorghiu Dej.

Gheorghe Ursu fost un inginer constructor desăvârşit, scriitor şi poet, apropiat profesional de poeta Nina Cassian, care în urma arestării lui a decis să nu se mai întoarcă în țară. Gheorghe Ursu nu a acceptat să gândească după standardele regimului comunist, ci a scris și a vorbit liber, conștient de consecințe.

Gheorghe Ursu a fost arestat pe 21 septembrie 1985, motivul invocat de organele de anchetă pentru reținerea lui fiind acela că deținea valută 17 dolari. În realitate, a fost arestat în urma denunţului făcut de una dintre colegele sale, care a intrat în posesia jurnalului său intim. Jurnalul avea 61 de caiete, peste 6000 de pagini, reprezentând însemnările zilnice făcute în perioada 1949-1984. În aceste pagini, Gheorghe Ursu gândea liber despre lume și viață, imaginându-și lumea fără răul comunism. Gheorghe Ursu începuse să scrie acest jurnal la vârsta de 18 ani.

După arestare, a fost plasat în aceeaşi celulă cu doi recidiviști violenți, Marian Clită şi Gheorghe Radu, care l-au agresat fără încetare pe Gheorghe Ursu, miliţienii primind ordin să nu intervină. Pe lângă teroarea din celulă, Gheorghe Ursu era torturat zilnic și de Securitate pentru a recunoaște că a complotat împotriva regimului comunist prin diverse activități subversive. Disidentul Ursu a rezistat torturilor până pe 17 noiembrie 1985, decedând în arestul Miliției București. Pentru a ascunde motivul decesului, organele statului au notat drept cauză oficială a morţii o „peritonită”. În realitate, Gheorghe Ursu a murit din cauza bătăilor repetate și tratamentului inuman la care a fost supus.

Cazul lui Gheorghe Ursu a fost unul dintre cele mai comentate cazuri ale comunismului, prin prisma faptului că procurorii au respins sistematic, până în 2014, plângerile penale ale fiului lui Ursu, motivând fie că infracţiunea nu există, fie că fapta - omor calificat sau crime împotriva umanităţii - s-a prescris, deși dovezile prezentate erau consistente. Andrei Ursu a fost în greva foamei 17 zile, în octombrie şi noiembrie 2014, în semn de protest faţă de faptul că dosarul privind moartea tatălui său nu este redeschis. Redeschiderea urmăririi penale în dosarele privind decesul lui Gheorghe Ursu a fost confirmată, în 12 noiembrie 2014. Deși au fost câteva condamnări, cazul lui Gheorghe Ursu nu este nici pe departe rezolvat.